ZBENG, zbenguri, s.n. Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreţ. ♦ (Înv.) Gloată, mulţime în mişcare; învălmăşeală. [Var.: zbeg s.n.] – Din scr. zbeg.

ZBENG s. v. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânţuială, zbânţuire, zbânţuit, zbânţuitură, zburdare, zburdălnicie.

zbeng s. n., pl. zbénguri

ZBENG ~uri n. v. ZBENGUIALĂ. /<sb. zbeg