ZIMŢ, zimţi, s.m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (Fam., înv., la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinţii unei rotiţe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de ferăstrău etc. 2. (Înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. z ă b e c, scr. z u b a c.

ZIMŢ², zimţi, s.m. (Reg., numai la pl.) Tindeche. [şi DLRLC]

ZIMŢ, zimţi, s.m. 1. (Mai ales la pl.) ~; p.  e x t. obiect care are astfel de zimţi. ♢ (Fig.) Făcură nouă secreţele Cu mănunchi de floricele, Cu zimţii de viorele. 2. (Înv.) ~; (fig.) zimţii munţilor. [şi DLRLC]

ZIMŢ s. 1. crestătură, dinte. (~ pe muchia unei monede.) 2. colţ, dinte. (~ al ferăstrăului.)

ZIMŢ s. v. cheotoare, crenel, galben.

zimţ s. m., pl. zimţi

ZIMŢ ~i m. 1) Crestătură (ascuţită) făcută pe muchia unei monede, a unui instrument sau a unei piese. 2) la pl. înv. fam. Bani de metal; monede. /cf. bulg. zăbec, sb. zubac