ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desfiinţa o instituţie, o stare sau anumite uzanţe; a anula în mod legal şi oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere.

abolí vb. tr. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică). (< fr. abolir, lat. abolere)

A aboli ≠ a instaura, a valida

ABOLÍ vb. (JUR.) a desfiinţa, a suprima, (pop.) a şterge. (Sclavia a fost ~.)

abolí vb. (sil. a-bo-li), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aboleáscă

A ABOL//Í ~ésc tranz. 1) (legi, ordine, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (instituţii) A face să înceteze existenţa (printr-un ordin); a desfiinţa; a lichida; a suprima. /<fr. abolir, lat. abolere

ABOLÍ vb. IV. tr. A suprima, a scoate din uz (o lege, o decizie etc.). [< fr. abolir, cf. lat. abolere].