ACCENTUÁ, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (1). ♦ Fig. A sublinia, a întări, a pune în evidenţă, a reliefa. 2. Refl. Fig. A se intensifica. [Pr.: -tu-a] – Din fr. accentuer.

ACCENTUÁ vb. 1. a evidenţia, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 2. v. insista. 3. a se amplifica, a creşte, a se intensifica, a se întări, a se înteţi, a se mări, a spori.

accentuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. accentuéz, 3 sg. şi pl. accentueáză, 1 pl. accentuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. accentuéze (sil. -tu-e-); ger. accentuând (sil. -tu-ând)

A ACCENTU//Á ~éz tranz. 1) (silabe, cuvinte, propoziţii) A evidenţia prin accent. 2) fig. A scoate în evidenţă în mod deosebit; a sublinia. [Sil. -tu-a] /<fr. accentuer

A SE ACCENTU//Á se ~eáză intranz. (despre procese, fenomene) A se desfăşura într-un mod din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se intensifica; a se adânci. [Sil. -tu-a] /<fr. accentuer

ACCENTUÁ vb. I. 1. tr. A scoate în evidenţă prin accent (ori printr-un semn grafic) o silabă (sau un cuvânt într-o frază). ♦ (Fig.) A reliefa, a sublinia. 2. refl. (Fig.) A se mări, a spori, a creşte. [Pron. ac-cen-tu-a. / < fr. accentuer].