ACOLÍT, -Ă, acoliţi, -te, subst. 1. S.m. şi f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acţiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaş, complice la o uneltire (criminală). 2. S.m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuţii legate de cult. – Din fr. acolyte.

ACOLÍT s. v. discipol.

acolít s. m., pl. acolíţi

ACOLÍ//T ~ţi m. 1) Persoană care urmează sau care ajută pe cineva într-o acţiune. 2) Persoană care participă sau contribuie la realizarea unor fapte reprobabile; complice. 3) Ajutor al preotului catolic. /<fr. acolyte

ACOLÍT s.m. şi f. Cel care ajută pe cineva (într-o acţiune). ♦ Părtaş al cuiva la uneltiri sau la acţiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoţeşte o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoţitor].