ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susţine o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ţine isonul. 2. A întovărăşi, a însoţi pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Din fr. accompagner.

ACOMPANIÁ vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. v. însoţi.

acompaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. acompaniéz, 3 sg. şi pl. acompaniáză, 1 pl. acompaniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. acompaniéze; ger. acompaniínd (sil. -ni-ind)

A ACOMPANI//Á ~éz tranz. 1) (interpreţi sau melodii) A susţine printr-un acompaniament. 2) (persoane) A urma în calitate de însoţitor; a însoţi; a întovărăşi; a conduce. /<fr. accompagner

ACOMPANIÁ vb. I. tr. 1. A însoţi cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale. 2. A însoţi, a întovărăşi pe cineva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].