ACÚM adv. 1. În prezent, în momentul de faţă; actualmente. ♢ Expr. Acu-i acu = a sosit clipa hotărâtoare. ♦ În împrejurările actuale. 2. Îndată, imediat, numidecât, acuşi, acuşica, amuşi. 3. Înainte cu... Acum doi ani. [Var.: acú, acúma adv.] – Lat. eccum modo.

Acum ≠ atunci

ACÚM adv. 1. imediat, îndată, numaidecât, (pop.) acuşi, (înv. şi reg.) aşaşi, (înv.) aşa. (Vin ~!) 2. actualmente. (~ e plecat la mare.) 3. v. adineauri. 4. deocamdată, momentan, (prin Mold.) deodată. (~ nu am timp.)

acúm/acúma adv.

acúm/acúma adv.

ACÚM adv. 1) În momentul de faţă; în prezent. ♢ De ~ înainte de azi înainte. 2) Nu demult; adineaori. ~ s-a dus. 3) Înainte cu... ~ un an. [Var. acuma] /<lat. eccum modo

acum in noul doom este corect spus si „cearceaf“ dar si „cersaf“

acum in noul doom este corect spus si „cearceaf“ dar si „cearsaf“

acúm, adv. – 1. În prezent, în momentul acesta. – 2. Înainte cu ... Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amó, megl. (a)cmo, mo(ţi), istr. acmo(ţe). Acu este reprezentant al lat. *eccum hῡc; acum derivă de la un compus de tipul *eccum hῡc modo; în sfîrşit, *eccum modo a dat rezultatul normal acmu (Philippide, Principii, 92; Puşcariu 18; REW 5630; DAR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele rom. din *eccum modo › acmu; acesta din urmă ar fi dat acum, prin analogie cu quomodo › cum; şi de la acum s-ar fi ajuns, prin fonetică sintactică, la acu. Roesler 564 se gîndea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu -şi) (cf. acelaşi): acumuşi, acuşi, cu var. (fam.) acuşa, acuşica.