ACÚT, -Ă, acuţi, -te, adj. 1. Ascuţit, pătrunzător. 2. (Despre boli) Cu evoluţie rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuţit², subţire. – Din lat. acutus, it. acuto.

ACÚT adj. 1. ascuţit, înalt, subţire, (reg.) ţiflitor. (Sunete ~.) 2. adânc, ascuţit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

acút adj. m., pl. acúţi; f. sg. acútă, pl. acúte

ACÚ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este pătrunzător; ascuţit. Durere ~tă. 2) (despre boli) Care a ajuns la o stare critică. Apendicită ~tă. 3) Care necesită o rezolvare urgentă. 4) muz. Care este înalt; ascuţit. Registru ~. /<lat. acutus, it. acuto

ACÚT, -Ă adj. 1. Ascuţit, pătrunzător, violent. 2. (Despre boli) Ajuns la o stare critică. 3. (Muz.; despre note) Înalt, ascuţit. [< lat. acutus, cf. it. acuto].