ADMINISTRÁ, administrez, vb. I. Tranz. 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituţie etc. 2. A da unui bolnav un anumit medicament. ♦ (Ir.) A trage o bătaie. 3. (Jur.: în sintagma) A administra o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. – Din fr. administrer, lat. administrare.

ADMINISTRÁ vb. 1. a cârmui, a conduce, a gospodări, (înv. şi pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) isprăvnici, a ocârmui. (~ un ţinut.) 2. (înv.) a chivernisi. (~ un fond.) 3. a aplica, a face. (~ cuiva un tratament.)

administrá vb., ind. prez. 1 sg. administréz, 3 sg. şi pl. administreáză

A ADMINISTR//Á ~éz tranz. 1) (întreprinderi, instituţii etc.) A conduce în calitate de administrator. 2) (medicamente) A introduce în organism (în scopuri curative). /<fr. administrer, lat. administrare

ADMINISTRÁ vb. I. tr. 1. A conduce, a gospodări (o întreprindere, o instituţie etc.). 2. A da un medicament unui bolnav. [Cf. lat. administrare, fr. administrer, it. amministrare].

administrá (-réz, -át), vb. – A conduce, a gospodări o întreprindere, instituţie etc. < Fr. administrer. – Der. (din fr.) administraţie, s.f., cf. rus. administracija (Sanzewitsch 197); administrativ, adj.; administrator, s.m.