ADORÁŢIE s.f. Adorare. – Din fr. adoration, lat. adoratio.

Adoraţie ≠ dispreţ, ură

ADORÁŢIE s. 1. cult, idolatrie, veneraţie. (Simte pentru ea o adevărată ~.) 2. adorare, extaz, extaziere. (Stare de ~.)

adoráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. adoráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. adoráţiei; pl. adoráţii

ADORÁŢIE f. 1) v. A ADORA. 2) Iubire nemărginită. 3) Manifestare a încântării şi a respectului. [G.-D. adoraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. adoration, lat. adoratio, ~onis

ADORÁŢIE s.f. Dragoste, iubire nemărginită. ♦ Cult, veneraţie pentru o divinitate; adorare. [Gen. -iei, var. adoraţiune s.f. / Cf. fr. adoration, it. adorazione, lat. adoratio].