ADVÉRB, adverbe, s.n. Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. – Din fr. adverbe, lat. adverbium.

advérb s. n., pl. advérbe

ADVÉRB ~e n. Parte de vorbire, neflexibilă, care arată o caracteristică a unei acţiuni, a unei stări sau a unei însuşiri. ~ de timp. ~ de loc. ~ de mod. /<lat. adverbium, fr. adverbe

ADVÉRB s.n. Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. [Pl. -be. /< lat. adverbium, cf. fr. adverbe, germ. Adverb].