AFERÉZĂ, afereze, s.f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis.

aferéză s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferéze

AFERÉZ//Ă ~e f. Suprimare a unui sunet sau a unui grup de sunete la începutul unui cuvânt. /<fr. aphérese, lat. aphaeresis

AFERÉZĂ s.f. 1. Fenomen lingvistic constând în suprimarea vocalei iniţiale a unui cuvânt. ♦ Poezie rebusistă formată din două părţi, prima definind un cuvânt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obţinem un alt cuvânt, definit în a doua parte a poeziei. 2. Figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunţându-se ceea ce este demn de reţinut. [< fr. aphérèse, cf. gr. aphairesis – îndepărtare, cădere].