AGRAVÁ, agravez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) face mai grav, a (se) înrăutăţi. – Din fr. aggraver, lat. aggravare.

A (se) agrava ≠ a (se) ameliora, a (se) îmbunătăţi

A agrava ≠ a ameliora, a îmbunătăţi

A se agrava ≠ a (se) ameliora, a se îmbunătăţi, a se dezagrega

AGRAVÁ vb. 1. a (se) înrăi, a (se) înrăutăţi, (livr.) a (se) acutiza, (grecism înv.) a (se) prohorisi, (fig.) a (se) deteriora. (Boala i s-a ~.) 2. v. adânci. 3. a (se) îngreuia, a (se) înrăutăţi. (Situaţia infractorului s-a ~.)

agravá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. agravéz, 3 sg. şi pl. agraveáză

A SE AGRAV//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A deveni mai grav, mai dificil; a se înrăutăţi; a se complica; a se înăspri. Boala se ~ează. /<fr. aggraver, lat. aggravare

A AGRAV//Á ~éz tranz. A face să se agraveze; a înrăutăţi; a complica; a înăspri. ~ situaţia. /<fr. aggraver, lat. aggravare

AGRAVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înrăutăţi. [P.i. -vez. / < fr. aggraver, cf. lat., it. aggravare].