AIURÁ, aiurez, vb. I. Intranz. 1. A fi în stare de delir; a delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdităţi. 2. (Rar) a se pierde în visări. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiurí vb. IV] – Din aiure(a).

AIURÁ vb. v. delira.

aiurá vb., ind. prez. 1 sg. aiuréz, 3 sg. şi pl. aiureáză

A AIUR//Á ~éz intranz. 1) A vorbi fără înţeles din cauza tulburărilor conştiinţei; a fi în delir; a delira. 2) A spune lucruri absurde; a vorbi fără sens. [Sil. a-iu-] /Din aiurea