ALCHIMÍE s.f. Chimia din evul mediu, în cadrul căreia se continuă şi se amplifică practicile meşteşugăreşti ale antichităţii de obţinere a unor produse, ca sticlă, coloranţi, metale etc., adesea cu presupuse puteri miraculoase. – Din fr. alchimie, lat. alchemia.

alchimíe s. f., art. alchimía, g.-d. art. alchimíei; pl. alchimíi

ALCHIMÍE f. (în evul mediu) Ştiinţă ocultă care îşi propunea prefacerea metalelor ordinare în aur şi aflarea elixirului vieţii. [G.-D. alchimiei] /<fr. alchimie, lat. alchemia

ALCHIMÍE s.f. Ştiinţă ocultă apărută în Egiptul antic şi răspândită în evul mediu, care urmărea găsirea „elixirului vieţii“ pentru a obţine tinereţea veşnică şi a „pietrei filozofale“ miraculoase cu care să prefacă toate metalele în aur. [Gen. -iei. / cf. fr. alchimie, it. alchimia < lat. med. alchemia, ar. al-kimiya].