ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre mai mulţi; a distinge. 4. Tranz. şi refl. A (se) împărţi formând mai multe grupe. ♢ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărţi părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. Impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. 5. Tranz. A curăţa prin selecţie. ♦ Fig. A înţelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situaţie (rea). ♢ Expr. A se alege praf şi pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).

ALÉGE vb. 1. v. selecţiona. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a învesti, a pune. (Poporul îl ~ domn.) 6. a rămâne. (Cu ce te-ai ~?)

alége vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alég, 1 pl. alégem, perf. s. 1 sg. aleséi, 1 pl. aléserăm; part. alés

A SE ALÉGE mă alég intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se grupa. 2) A rămâne cu ceva (de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc.). 3) A ajunge într-o situaţie (de obicei, defavorabilă). ♢ ~ numai praful (din cineva sau ceva) a se distruge complet. /<lat. allegere

A ALÉGE alég tranz. 1) (fiinţe, lucruri, situaţii) A considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre alţii; a distinge. 4) A separa de restul masei. ~ sămânţa. ~ untul din zară. 5) A curăţa prin selecţie. 6) rar A admite cu fermitate; a hotărî; a decide. ♢ Urma alege (sau va alege) la sfârşit se va vedea rezultatul. 7) A face să se aleagă. /<lat. allegere

alége (-g, -és), vb. – 1. A selecta, a prefera ceva sau pe cineva. – 2. A distinge, a deosebi. – 3. A decide, a ajunge la un rezultat. – 4. A participa la alegeri. – 5. (refl.) A rămîne cu ceva. – Mr. aleg, aleadzire (alepşu, aleaptă); megl. leg, leaziri. Lat. allĕgĕre (Puşcariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364; DAR); păstrat numai în rom. şi în it. alleggere (aver., mil. alezer). După REW, ar putea fi vorba şi de lat. ēllĭgere (cf. Körting 3229), părere fără îndoială greşită (cf. BL, V, 87). Der. alegător, s.m. (persoană care votează); alegînd, adv. (înv., cu excepţia, în afară de); ales, adj. (select); ales, adv. (înv., mai cu seamă, în special; astăzi se preferă construcţia mai ales); ales, s.m. (deputat); ales, s.n. (selecţie); alesător, s.m. (înv., arbitru); alesătură, s.f. (procedeu de ornamentare, mai ales la broderii); les, adv. (Basarabia, mai ales).