ALÉGERE, alegeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) alege şi rezultatul ei. ♢ Loc. adv. Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operaţie care se efectuează conform unor norme precise şi dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină. – V. alege.

ALÉGERE s. 1. v. selecţionare. 2. v. opţiune. 3. (la pl.) scrutin, vot, votare. (În timpul ~ilor.)

alégere s. f., g.-d. art. alégerii; pl. alégeri

ALÉGER//E ~i f. 1) v. A ALEGE şi A SE ALEGE. ♢ La ~ la discreţie; după plac. 2) la pl. Desemnare prin vot a unei persoane pentru un anumit post în organele puterii de stat sau în alte organe. /v. a alege