ALIENÁ, alienez, vb. I. 1. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. Refl. (Livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societăţii, factorilor de civilizaţie, a se simţi izolat în societatea modernă. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéner, lat. alienare.

ALIENÁ vb. 1. v. înstrăina. 2. v. înnebuni.

aliená vb. (sil. -li-e-), ind. prez. 1 sg. alienéz, 3 sg. şi pl. alieneáză

A ALIEN//Á ~éz tranz. jur. (proprietăţi, bunuri, drepturi etc.) A face să intre în posesia altcuiva prin cedarea oficială a dreptului de proprietate; a înstrăina. [Sil. -li-e-] /<fr. aliéner, lat. alienare

A SE ALIEN//Á mă ~éz intranz. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a înnebuni; a se scrânti. 2) A deveni străin (sufleteşte); a se înstrăina. /<fr. aliéner, lat. alienare

ALIENÁ vb. I. tr. (Jur.) A trece altuia dreptul de proprietate asupra unui lucru; a înstrăina. [Pron. -li-e-, p.i. -nez. / < fr. aliéner, cf. lat. alienare].