ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acţiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ♢ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. altérer, lat. alterare.

ALTERÁ vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuţi, a se înăcri, a se strica, (înv. şi reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâşcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. v. râncezi. 3. v. polua. 4. v. denatura. 5. v. transforma.

alterá vb., ind. prez. 1 sg. alteréz, 3 sg. şi pl. altereáză

A SE ALTER//Á se ~eáză intranz. 1) A pierde proprietăţile pozitive sub acţiunea factorilor externi; a se strica; a se înăcri; a se descompune. Peştele se ~ează repede. 2) (despre sunete) A-şi modifica calitatea. /<fr. altérer, lat. alterare

A ALTER//Á ~éz tranz. 1) A face să se altereze. 2) (acte, texte etc.) A prezenta drept veritabil prin denaturare intenţionată; a falsifica. 3) A produce o alteraţie. /<fr. altérer, lat. alterare

ALTERÁ vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenţilor muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare].