ALUMÍNIU s.n. Metal uşor, ductil şi maleabil, de culoare argintie, folosit pe scară întinsă în industrie şi în tehnică. [Var.: alumínium s.n.] – Din fr. aluminium.

alumíniu (metal) s. n. [-niu pron. -niu], art. alumíniul; simb. Al

ALUMÍNIU n. Metal uşor, ductil şi maleabil, folosit sub formă de aliaje la fabricarea pieselor de metal uşoare, în aeronautică şi electrotehnică. Vas de ~. [Sil. -niu] /<fr., lat. aluminium

ALUMÍNIU s.n. Element chimic din grupa metalelor, foarte uşor şi având o mare ductilitate şi maleabilitate, care intră în compoziţia unor aliaje întrebuinţate în industrie şi în tehnică. // (În forma alumino-, alumo-) Element prim de compunere cu semnificaţia „(referitor la) aluminiu“. [Pron. -niu. / < fr. aluminium, alumino-].