AMBULÁNŢĂ, ambulanţe, s.f. Instalaţie sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniţilor primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentaţi sau grav bolnavi; salvare. – Din fr. ambulance.

AMBULÁNŢĂ s. autosalvare, autosanitară, salvare, sanitară.

ambulánţă s. f., g.-d. art. ambulánţei; pl. ambulánţe

AMBULÁNŢ//Ă ~e f. 1) Formaţie sanitară militară, care dă răniţilor primul ajutor. 2) Vehicul pentru transportul la spital al accidentaţilor şi bolnavilor. /<fr. ambulance

AMBULÁNŢĂ s.f. Instalaţie medicală temporară, amenajată pentru a da primele ajutoare răniţilor în apropierea câmpului de luptă. ♦ Vehicul destinat transportului răniţilor şi al bolnavilor în stare gravă. [< fr. ambulance].