AMEŢITÓR, -OÁRE, ameţitori, -oare, adj. Care provoacă ameţeală. – Ameţi + suf. -itor.

AMEŢITÓR adj. 1. (înv.) vârtejitor, vârtejos. (Senzaţie ~oare.) 2. năucitor, uimitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 3. tulburător, (fig.) îmbătător. (Miresme ~oare.) 4. v. vertiginos.

ameţitór adj. m., pl. ameţitóri; f. sg. şi pl. ameţitoáre

AMEŢIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă ameţeală. Succes ~. /a ameţi + suf. ~itor