AMELIORÁ, ameliorez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) îmbunătăţi, a (se) îndrepta, a (se) perfecţiona. 2. Tranz. A supune ameliorării (2) un animal sau o plantă. [Pr.: -li-o]. – Din fr. améliorer.

A (se) ameliora ≠ a (se) agrava, a (se) înrăutăţi

AMELIORÁ vb. a (se) îmbunătăţi, a (se) îndrepta, (pop., fam. şi fig.) a (se) răzbuna. (Vremea s-a mai ~.)

ameliorá vb. (sil. -li-o-), ind. prez. 1 sg. amelioréz, 3 sg. şi pl. amelioreáză

A SE AMELIOR//Á se ~eáză intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se îmbunătăţi; a se îndrepta. [Sil. -li-o-] /< fr. améliorer

A AMELIOR//Á ~éz tranz. A face să se amelioreze; a îndrepta; a îmbunătăţi. ~ solul. [Sil. -li-o-] /<fr. améliorer

AMELIORÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) îndrepta, a (se) îmbunătăţi. 2. tr. A obţine soiuri mai bune de animale, de plante etc. [Pron. -li-o-. / < fr. améliorer, cf. lat. melior – mai bun].