AMIGDÁLĂ, amigdale, s.f. (Anat.) Fiecare dintre cele două glande de natură limfatică, situate de o parte şi alta a omuşorului. – Din fr. amygdale.

AMIGDÁLĂ s. (ANAT.) (pop.) ghindură, (Transilv.) mandulă.

amigdálă s. f., g.-d. art. amlgdálei; pl. amigdále

AMIGDÁL//Ă ~e f. Formaţie anatomică în formă de migdală, situată în fundul gurii de o parte şi de alta a omuşorului. [G.-D. amigdalei] /<fr. amygdale

AMIGDÁLĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală, situate în fundul gurii de o parte şi de alta a omuşorului; tonsilă. 2. Cavitate veziculară de formă neregulată, de dimensiuni mici, care se întâlneşte frecvent în rocile vulcanice bazice. // (În forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „amigdală“, „amigdalian“. [< fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdală].