AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-şi aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menţiona ceva sau pe cineva. – Din aminte.

AMINTÍ vb. 1. a arăta, a cita, a indica, a menţiona, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a evoca, a redeştepta. (A-i ~ vremurile de odinioară.) 3. a şti. (Îţi ~ cum erai acum doi ani?)

amintí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aminteáscă

A AMINT//Í ~ésc 1. tranz. 1) (fiinţe, lucruri, fapte din trecut etc.) A face să apară în minte. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a pomeni; a menţiona. 2. intranz. A-i reveni în minte; a-şi rememora. /Din aminte