ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziţia unei substanţe. – Din fr. analyser.

ANALÍZĂ, analize, s.f. 1. Metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunţită a unei probleme. ♢ Expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compoziţiei unei substanţe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (în sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele si aplicaţiile lor. – Din fr. analyse.

A analiza ≠ a sintetiza

Analiză ≠ sinteză

ANALIZÁ vb. 1. a cerceta, a examina, a investiga, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (~ cauzele unui fenomen.) 2. v. examina. 3. a comenta, a explica, a interpreta, a tâlcui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (~ un text literar.)

ANALÍZĂ s. 1. analizare, cercetare, examen, examinare, investigare, investigaţie, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O ~ serioasă a problemelor.) 2. v. examinare. 3. (MED.) probă. (~ hepatică.) 4. (CHIM.) analiză electrochimică v. electroanaliză.

analizá vb., ind. prez. 1 sg. analizéz, 3 sg. şi pl. analizeáză

analíză s. f., g.-d. art. analízei; pl. analíze

ANALÍZ//Ă ~e f. 1) Metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor în părţi componente. ♢ În ultimă ~ în concluzie. 2) chim. Procedeu de stabilire a compoziţiei chimice a unei substanţe. 3): ~ gramaticală descompunere a cuvintelor şi propoziţiilor în elemente alcătuitoare şi determinarea valorii lor gramaticale. [G.-D. analizei] /<lat. analysis, fr. analyse

A ANALIZ//Á ~éz tranz. 1) A supune unei analize; a cerceta; a studia; a investiga. 2) chim. (structura unor substanţe) A determina prin analiză. /<fr. analyser

ANALIZÁ vb. I. tr. 1. A cerceta un lucru descompunându-l în părţile lui componente. 2. A examina cu atenţie în vederea unor concluzii documentate. ♦ A examina un text sub aspect gramatical, stilistic, literar etc. [< fr. analyser].

ANALÍZĂ s.f. 1. (op. s i n t e z ă) Metodă generală de cercetare a realităţii bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate etc. în părţile lor componente; examinare amănunţită a unei probleme. ♢ În ultimă analiză = în concluzie. 2. Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor. 3. (Chim.) Descompunere a unei substanţe în elementele ei constitutive. [< fr. analyse < lat., gr. analysis].