ANCORÁ, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.

ANCORĂ, ancore, s.f. 1. Piesă grea de metal cu braţele ca nişte gheare, care se coboară cu un lanţ, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agaţă pentru a ţine nava în loc. ♢ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coşuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora.

ÁNCORĂ s. (MAR.) (înv. şi reg.) rac, (înv.) cătuşă, mâţă.

ancorá vb., ind. prez. 1 sg. ancoréz, 3 sg. şi pl. ancoreáză

áncoră s. f., g. d. art. áncorei; pl. áncore

ÁNCOR//Ă ~e f. 1) Piesă grea de metal cu câteva braţe în formă de gheare cu care se imobilizează o navă. 2) Cablu cu care se fixează un element de construcţie. 3) Undiţă cu trei cârlige folosită la pescuitul unor peşti răpitori. [G.-D. ancorei] /<it., lat. ancora

A ANCOR//Á ~éz 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de construcţie) A fixa de pământ (sau de alt sistem tehnic) un element de construcţie. /Din ancoră

ANCORÁ vb. I. 1. intr. A scufunda ancora în apă pentru a fixa o navă care staţionează; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) fixa pe o bază solidă. [< it. ancorare].

ÁNCORĂ s.f. 1. Piesă grea metalică, cu braţe în formă de cârlige ascuţite, care se lasă la fundul apei pentru a fixa o navă. ♢ A arunca ancora = a ancora; a ridica ancora = a pleca la drum cu o navă. 2. Cablu care întăreşte anumiţi stâlpi, construcţii înalte etc. ♦ Piesă de oţel care întăreşte legătura dintre elementele unei construcţii. [< lat. ancora, cf. it. ancora].

áncoră (-re), s.f. – Piesă de metal cu braţe ca nişte gheare care se coboară cu un lanţ de pe o navă pe fundul mării. – Var. (înv.) anghiră. – Mr. angură. Lat. ancora (sec. XIX). Var. (sec. XV) din sl. anŭkira şi acesta din ngr. ἄγϰυρα sau ἄγϰουρα (Philippide, II, 631), cf. alb. angurë. – Der. ancora, vb. (a fixa cu ajutorul ancorei); ancoraj, s.n. (ancorare).