ANGAJAMÉNT, angajamente, s.n. 1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană îşi pune serviciile sale la dispoziţia unei alte persoane sau a unei instituţii şi care prevede condiţiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement.

ANGAJAMÉNT s. 1. asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. şi reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) tagădaş, (Mold.) juruinţă, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalâm. (Şi-a ţinut ~ul.) 2. îndatorire, obligaţie, sarcină, (pop.) legătură. (Ce ~e ai?)

angajamént s. n., pl. angajaménte

ANGAJAMÉNT ~e n. 1) Obligaţie luată de cineva pentru efectuarea unui lucru. 2) Angajare a cuiva la un loc de muncă. 3) Contract de muncă. 4) (la hochei şi la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. /<fr. engagement

ANGAJAMÉNT s.n. 1. Obligaţie luată de cineva, din proprie iniţiativă, de a face ceva; promisiune solemnă. ♢ (Ec.) Angajament de plată = obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă, la contractarea unui credit, cu privire la utilizarea şi rambursarea creditului respectiv. 2. Punerea pucului sau a mingii în joc (la hochei şi baschet). [< fr. engagement].