ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viaţă; a (se) însufleţi. [Prez. ind. şi: animez] – Din fr. animer, lat. animare.

ANIMÁ vb. v. însufleţi.

animá vb., ind. prez. 1 sg. aním, 3 sg. şi pl. anímă

A ANIMÁ aním tranz. A face să se anime; a însufleţi; a electriza; a entuziasma; a înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare

A SE ANIMÁ mă aním intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleţi; a se electriza; a se entuziasma; a se înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare

ANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viaţă, a (se) însufleţi, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet].

animá (méz, – át), vb. – A însufleţi, a încuraja. Fr. animer. – Der. (din fr.) animaţi(u)ne, s.f.; animator, adj.; animozitate, s.f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb.