ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s.n., adj. 1. S.n. Substanţă organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale şi vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiţi microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecţioase. 2. Adj. Care ţine de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice.[Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.

antibiótic adj. → biotic

antibiótic s. n. (sil. -bi-o-), pl. antibiótice

ANTIBIÓTI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival Care distruge sau opreşte dezvoltarea microbilor într-un organism. [Sil. -bi-o-] /<fr. antibiotique

ANTIBIÓTIC, -Ă adj., s.n. (Substanţă) care are un efect bacteriostatic asupra dezvoltării anumitor microbi. [Pron. -bi-o-. / < fr. antibiotique].

Antibiotic- ă, antibiotici, -ce – s.n., adj, fr. antibiotique. I. S.n. Substanta de biosinteză microbiana, cu toxicitate selectivă, netoxică pentru organismul superior, dar toxică pentru anumite specii deferite filogenetic de specia producatoare; foarte diferite ca natură chimică. II. Adj. Care ţine de un antibiotic