ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s.f. 1. A două parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă şi înainte de epodă în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr. antistrophe.

antistrófă s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă

ANTISTRÓFĂ s.f. 1. A doua stanţă dintr-o poezie lirică, cântată de cor în teatrul antic grec. 2. (Ret.) Repetarea cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc. [< fr., lat., gr. antistrophe].