ANTONÍM, antonime, s.n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme.

antoním s. n., pl. antoníme

ANTONÍM ~e n. lingv. Cuvânt cu sens opus al altui cuvânt. /<fr. antonyme

ANTONÍM s.n. (Lingv.) Cuvânt cu sensul opus altui cuvânt corelativ. ♦ Joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definiţie. [Pl. -me. / fr. antonyme, cf. anti – contra, gr. onyma – nume].

antonim pentru frumojos