ANUMÍT, -Ă, anumiţi, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiţi oameni. – Anume + suf. -it (după germ. bestimmt).

ANUMÍT adj. 1. anume, aparte, deosebit, special, (înv. şi pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 2. cunoscut, determinat, fixat, hotărât, precizat, rânduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 3. oarecare, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreţ.)

anumít adj. m., pl. anumíţi; f. sg. anumítă, pl. anumíte

ANUMÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care a fost hotărât; cunoscut; ştiut. La ~te ore. 2) Care este deosebit; special. Într-un ~ mod. 3) la pl. Indiferent care; o parte din; unii. ~ţi oameni. /anume + suf. ~it