APATÍE s.f. Stare de indiferenţă, lipsă de interes faţă de orice activitate şi faţă de lumea înconjurătoare. ♦ (În concepţia filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbuşirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.

APATÍE s. v. indiferenţă.

apatíe s. f., art. apatía, g.-d. art. apatíei; pl. apatíi

APATÍE f. Stare de totală indiferenţă. [G.-D. apatiei] /<fr. apathie, lat. apathia

APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerţie; dezinteres, indiferenţă, dezinteresare. 2. (Fil.) Noţiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune].