APOZÍŢIE, apoziţii, s.f. 1. (Gram.) Atribut care se află pe acelaşi plan cu cuvântul determinat (de obicei în cazul nominativ). 2. (Med.) Depunere de celuloză în membrana celulei. – Din fr. apposition, lat. appositio, -onis.

apozíţie s. f. → poziţie

APOZÍŢI//E ~i f. Atribut substantival la cazul nominativ sau, mai rar, la cazul în care stă cuvântul determinat. [G.-D. apoziţiei] /<fr. apposition, lat. appositio, ~onis

APOZÍŢIE s.f. 1. Atribut substantival care stă la nominativ, indiferent de cazul în care este substantivul pe care îl determină sau (rar) care stă în acelaşi caz cu acesta. 2. (Bot.) Creştere în grosime a membranelor celulare prin depunerea succesivă de straturi noi. [Gen. -iei, var. apoziţiune s.f. / cf. fr. apposition, lat. appositio].