ARŞÍC, arşice, s.n. 1. Os al articulaţiei piciorului, deasupra copitelor, la vite; os al articulaţiei genunchiului, la picioarele (de dinapoi ale) mieilor şi caprelor, folosit la un joc de copii. 2. (La pl.) Numele unui joc de copii la care se folosesc arşice (1). [Var.: arşícă s.f.] – Din tc. aşık.

ARŞÍC s. 1. (ANAT.) (Mold.) gioală. (~ de miel.) 2. (la pl.) (pop.) capre (pl.), (Mold.) gioale (pl.). (Jocul de ~e.)

arşíc s. n., pl. arşíce

ARŞÍ//C ~ce n. 1) (la vite) Os al articulaţiei piciorului care se află deasupra copitelor. 2) Os al articulaţiei genunchiului la picioarele de dinapoi ale mieilor sau caprelor. 3) la pl. Joc de copii la care se folosesc aceste oase. /<turc. aşik

arşíc (-ce), s.n. – 1. Os, astragal, folosit la un joc de copii. – 2. (pl.) Numele jocului de copii la care se foloseşte arşice. – Var. (rar) aşic. Mr. aşic. Tc. aşik (Şeineanu, II, 26; Lokotsch 124; Th. Capidan, Le jeu aux osselets chez les Roumains, les Slaves et les Albanais, REB, I, 217-31); cf. alb. a(r)sik, bg. asik, sb. arsik. – Der. arşicar, s.m. (jucător de arşice).