ARÁC, araci, s.m. Par lung care serveşte la susţinerea viţei de vie şi a altor plante agăţătoare. [Var.: harác, harág s.m.] – Din ngr. haráki.

ARÁC s. (reg.) pocie, vrăjar. (~ la vie.)

arác s. m., pl. aráci

ARÁ//C ~ci m. Par lung şi subţire folosit pentru susţinerea viţei de vie sau a unor plante agăţătoare. /<ngr. haráki

arác (-ci), s.m. – 1. Par pentru susţinerea viţei de vie. – 2. Ţăruş. – Var. harac, (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR); cf. tc. herek, bg. harak – Der. arăci, vb. (a pune araci).