ARANJAMÉNT, aranjamente, s.n. 1. Faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înţelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăţi muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (Mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu şi care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. – Din fr. arrangement.

ARANJAMÉNT s. 1. v. înţelegere. 2. v. alcătuire.

aranjamént s. n., pl. aranjaménte

ARANJAMÉNT ~e n. 1) Modul în care este aranjat ceva. 2) Înţelegerea dintre două sau mai multe părţi; acord; învoială. 3) Prelucrare a unei bucăţi muzicale pentru instrumente sau pentru voce. 4) mat. Totalitate a posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte în grupe. /<fr. arrangement

ARANJAMÉNT s.n. Acord, înţelegere. ♢ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăţi muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputând intra decât cel mult o dată într-o grupă. [Pl. -te. / < fr. arrangement].