ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile şi blănurile cu un amestec de substanţe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruşi, a încruşi, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. al lui argázo).

ARGĂSÍ vb. v. tăbăci.

argăsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. argăseáscă

A ARGĂS//Í ~ésc tranz. (piei de animale) A trata cu tananţi (pentru a da însuşirile necesare); a dubi; a tăbăci. /<ngr. árgasa

argăsí (-sésc, -ít), vb. – A prelucra pieile şi blănurile, a tăbăci. – Mr. argăses, argăsire. Ngr. ἀργάζω, aorist ἄργασα (DAR), cf. bg. argasvam. – Der. argăsar, s.m. (argăsitor); argăsărie, s.f. (acţiunea de a argăsi); argăsăriţă, s.f. (argăsitoare); argăseală, s.f. (substanţă de argăsit); argăsitor, adj. (care argăseşte).