ARGÍLĂ, argile, s.f. Rocă sedimentară alcătuită dintr-un amestec de silicaţi şi din fragmente de cuarţ, mică etc., întrebuinţată în olărie, la lucrări de construcţie, în sculptură etc.; lut. – Din fr. argile, lat. argilla.

ARGÍLĂ s. clisă, humă, lut, pământ, (înv. şi reg.) timă, (reg.) hlei, (Transilv.) agiag. (Cană de ~.)

argílă s. f., g.-d. art. argílei; pl. argíle

ARGÍL//Ă ~e f. Rocă sedimentară, care, în contact cu apa, devine plastică, folosită în construcţie, sculptură, olărit. Vas de ~. [G.-D. argilei] /<fr. argile, lat. argilla

argílă (-le), s.f. – Lut. Fr. argile. – Der. argilos, adj.

ARGÍLĂ s.f. (Petr.) Rocă sedimentară, alcătuită din silicaţi de aluminiu, foarte răspândită în natură şi folosită în olărie, în sculptură etc.; lut. [Pl. -le. / < fr. argile, it. argilla < lat. argilla].