ARGUMÉNT, argumente, s.n. 1. Raţionament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmaţii. 2. (Mat.) Variabila independentă a unei funcţii. – Din fr. argumenter, lat. argumentum.

ARGUMÉNT s. I. 1. considerent, raţionament, (înv.) rezon. (I-a convins cu ~e logice.) 2. motiv, motivare, motivaţie. (Cel mai bun ~ adus în sprijinul opţiunii sale.) 3. v. motiv. II. v. variabilă independentă.

argumént s. n., pl. arguménte

ARGUMÉNT ~e n. 1) Raţionament folosit pentru a susţine sau a respinge o afirmaţie. ~ concludent. ~e pro şi contra. 2) mat. Variabilă independentă a unei funcţii. /<lat. argumentum, fr. argument

ARGUMÉNT s.n. 1. Dovadă (propoziţie, raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie; probă. 2. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcţii. [< fr. argument, lat. argumentum].