ARHEOLOGÍE s.f. Ştiinţă care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologie.

arheologíe s. f. (sil. -he-o-), art. arheología, g.-d. art. arheologíei

ARHEOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul vestigiilor materiale ale trecutului istoric, descoperite prin săpături. [G.-D. arheologiei] /<fr. archéologie

ARHEOLOGÍE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul trecutului istoric al societăţii omeneşti, al stadiului la care a ajuns societatea omenească în diverse epoci, pe baza monumentelor, a obiectelor de artă etc., aparţinând diferitelor culturi materiale din antichitate, din evul mediu etc., descoperite prin săpături. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. archéologie, cf. gr. archaios – vechi, logos – studiu].