ARHI- Element de compunere care serveşte la formarea unor substantive, cărora le dă sens de superioritate, şi la formarea unor adjective, cărora le dă sens superlativ. – Din fr., lat. archi-.

ARHI- Element prim de compunere savantă care înseamnă „foarte“ şi dă substantivelor un sens de superioritate, iar adjectivelor un sens superlativ. [Scris şi archi-. / < fr., lat. archi- < gr. archein – a comanda, a porunci].

arhi- Prefix care exprimă ideea de superlativ. A intrat direct din ngr., prin intermediul terminologiei bisericeşti: arhidiacon, arhiepiscop, arhierarh, arhiereu. Acelaşi fonetism propriu ngr. s-a păstrat apoi pentru termenii introduşi din fr.: arhiduce, arhitect, arhitravă. În articolele următoare sînt menţionate acele cuvinte compuse cu arhi- al cărui al doilea element nu are existenţă independentă în rom.