ASFINŢÍT, asfinţituri, s.n. 1. Faptul de a asfinţi; asfinţire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune soarele. 3. Locul unde asfinţeşte soarele. – V. asfinţi.

Asfinţit ≠ est, orient, răsărit

ASFINŢÍT s. 1. v. apus. 2. v. înserare. 3. v. vest.

asfinţít s. n., pl. asfinţíturi (şi asfinţíte în loc. adv. pe ~)

ASFINŢÍT n. 1) v. A ASFINŢI. 2) Parte a orizontului unde apune Soarele; apus; vest. 3) Timpul zilei când apune Soarele; apus. 4) fig. Partea cu care se termină sau se încheie ceva; declin; sfârşit. 5) Punct cardinal care corespunde acestei părţi a orizontului; apus; vest; occident. 6) Spaţiu geografic situat în această parte a orizontului; apus; vest; occident. /v. a asfinţi