ASISTÉNT, -Ă, asistenţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care asistă, care este de faţă la ceva. 2. S.m. şi f. Persoană care asistă pe cineva, care e de faţă pentru a da ajutor. ♦ Grad didactic în învăţământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ Assistent.

ASISTÉNT adj., s. 1. adj. participant. (Publicul ~.) 2. s. ajutor, secundant, (rar) secundator. (I-a servit ca ~ la ...)

asistént adj. m., s. m., pl. asisténţi; f. sg. asisténtă, pl. asisténte

ASISTÉN//T¹ ~tă (~ţi, ~te) Care este de faţă la ceva; care asistă. /<germ. Assistent, fr. assistant

ASISTÉN//T² ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Persoană care asistă pe cineva pentru a-i da ajutor. 2) Grad în învăţământul superior, inferior lectorului. 3) Persoană care deţine acest grad. Post de ~. /<germ. Assistent, fr. assistant

ASISTÉNT, -Ă adj. Prezent, de faţă (la ceva). // s.m. şi f. Cel care asistă pe cineva; ajutor. ♢ Asistent universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; cel care deţine acest grad. [Cf. fr. assistant, germ. Assistent].