ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. şi tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alţii, la o acţiune, la o iniţiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare.

A (se) asocia ≠ a (se) disocia

ASOCIÁ vb. 1. a se grupa, a se însoţi, a se întovărăşi, a se uni, (înv. şi pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. şi Transilv.) a se însâmbra, (prin Transilv.) a se soţi, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) 2. a (se) înlănţui, a (se) lega. (Idei care se ~ între ele.)

asociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. asociéz, 3 sg. şi pl. asociáză, 1 pl. asociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. asociéze; ger. asociínd (sil. -ci-ind)

A SE ASOCI//Á mă ~éz intranz. (despre persoane) 1) A deveni asociat; a se face membru al unei asociaţi. 2) A acţiona alături de altcineva (la realizarea unui lucru; a unei acţiuni); a lua parte; a participa. [Sil. -ci-a] /<fr. associer, lat. associare

A ASOCI//Á ~éz tranz. 1) (idei, imagini, reprezentări) A uni în baza unei asociaţii. 2) A face să se asocieze. [Sil. -ci-a] /<fr. associer, lat. associare

ASOCIÁ vb. I. refl. 1. A se întovărăşi, a se uni (într-un anumit scop). 2. A se alătura (unei acţiuni, unei idei etc.); a urma. 3. A se lega, a se înlănţui (pe bază de asociaţii). [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. associer, it., lat. associare].

asociá (-iéz, -át), vb. – A se uni, a se grupa cu cineva. Fr. associer. – Der. (din fr.) asociaţi(un)e, s.f.; asociaţionism, s.n.; disocia, vb.; coasociat, s.m.