ASTẤMPĂR s.n. sg. Odihnă, linişte, tihnă, pace. ♢ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stấmpăr s.n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv).

Astâmpăr ≠ frământ, neastâmpăr, zbucium, frământare

ASTÂMPĂR s. calm, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. şi pop.) tihneală, (înv. şi reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) aşezare, aşezământ, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-şi mai afla ~.)

astâmpăr s. n.

ASTÂMPĂR n. (folosit de obicei în construcţii negative cu verbele a avea, a găsi etc.) Linişte sufletească; odihnă; tihnă; pace. ♢ Fără ~ a) neastâmpărat; b) neîncetat; necontenit. Ai ~ fii cuminte. /v. a (se) astâmpăra