ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s.m. şi f. Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus.

ASTRONÓM s. (înv. şi pop.) astrolog, (pop.) solomonar.

astronóm s. m., pl. astronómi

ASTRONÓM ~i m. Specialist în astronomie. /<fr. astronome, lat. astronomus

ASTRONÓM s.m. Specialist în astronomie. [< fr. astronome, cf. lat. astronomus, gr. astronomos].

astronóm (-mi), s.m. – Specialist în astronomie. Gr. ἀστρονόμος (sec. XVII), si mod. din fr. astronome. – Der. astronomeşte, adv. (înv., prin intermediul astronomiei); astronomic, adj. (care se referă la astronomie; de proporţii foarte mari); astronomicesc, adj. (înv., astronomic); astronomie, s.f. (ştiinţa care se ocupă cu studiul aştrilor).