AUDÍŢIE, audiţii, s.f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ♢ Loc. adj. şi adv. În primă audiţie = (care se execută) pentru prima dată în faţa publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simţul auditiv. 3. (Rad.) Recepţionare de semnale audio. [Pr: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis.

audíţie s. f. (sil. a-u-,-ţi-e), art. audíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. audíţiei; pl. audíţii, art. audíţiile (sil. -ţi-i-)

AUDÍŢI//E ~i f. Ascultare a unei bucăţi muzicale. ♢ Primă ~ prezentare a unei bucăţi muzicale pentru prima dată în public. [G.-D. audiţiei; Sil. a-u-di-ţi-e] /<lat. auditio, ~onis, fr. audition

AUDÍŢIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ♢ A executa (o bucată muzicală) în primă audiţie = a cânta (o bucată) pentru prima dată în faţa publicului. [Gen. -iei, var. audiţiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio].