AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferinţă, un concert; ascultător, auzitor. [Pr: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor, -oris.

AUDITÓR s. v. ascultător.

auditór s. m. (persoană), adj. m. (sil. a-u-), pl. auditóri; f. sg. şi pl. auditoáre, g.-d. sg. art. auditoárei

AUDIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care ascultă un curs, o conferinţă; un concert; ascultător. [Sil. a-u-] /<fr. auditoire

AUDITÓR, -OÁRE s.m. şi f., adj. (Cel) care ascultă un curs, o conferinţă etc.; ascultător. [Cf. fr. auditeur, lat. auditor].